Bolile respiratorii ale cailor

nflamatia arborelui traheobronsic este, de obicei, rezultatul unei infectii, a unei reactii alergice sau a unui mediu de viata inadecvat.

Inflamatiile acute
Episoadele acute de inflamatie se caracterizeaza prin hipersecretie de mucus, ingrosarea peretelui cailor respiratorii, exsudatie si hiperreactivitate evidentiata prin tuse si bronhospasm precum si prin modificari generale (febra, abatere etc.)
Infectiile virale care au drept tinta tractul respirator sunt influenza ecvina (gripa) si rinopneumonia ecvina (infectia cu herpesvirus de tip 4). Mai rar a fost semnalata implicarea herpesvirusului ecvin de tip 1, a rhinovirusurilor, a reovirusurilor si a virusului arteritei infectioase ecvine. Influenza si rinopneumonnia sunt foarte contagioase si provoaca, de obicei, inflamatii acute cu distrugerea masiva a epiteliului si cu simptomatologie bine exprimata dominata de depresie, anorexie, febra, jetaj, tuse, tahipnee, limfangita asociate si cu modificari hematoloigce si serologice. Debutul este brusc iar vindecarea clinica se realizeaza in circa 2-3 saptamani. Insa timpul necesar refacerii epiteliului este mai lung si, daca nu se acorda o atentie deosebita animalelor convalescente, constand in repaus si conditii optime de adapostire, pot aparea complicatii grave cum ar fi pneumonia, bronsita cronica sau obstructia recurenta a cailor respiratorii. Vaccinarea regulata a cailor, evitarea contactului intre animalele de varsta si provenienta diferita si masurile de carantina au dus la scaderea dramatica a incidentei infectiilor virale.
Infectiile bacteriene
Din tractul respirator al cailor sanatosi se pot izola mai multe microorganisme comensale: cel mai frecvent Streptococcus equi zooepidemicus dar si alti germeni: Actinobacillus equuli, Bordetella bronchiseptica, Pasteurella spp, E.coli, Pseudomonas. De cele mai multe ori infectiile bacteriene afecteaza manjii. Streptococcus spp sunt germenii cel mai frecvent izolati de la manjii cu pneumonie sau abcese pulmonare. Micoplasmele si Rhodococcus equi sunt de asemenea raspunzatori de pneumonii. La caii adulti infectiile bacteriene le complica frecvent pe cele virale, afectand animalele carentate, debilitate, supuse stresului (transporturi pe distante lungi, frigul si umezeala). Pleuropneumonia bacteriana este o afectiune frecventa si de multe ori grava, urmare a colonizarii bacteriene a parenchimului pulmonar, pleurei viscerale si cavitatii pleurale.

Inflamatiile cronice
Cea mai grava forma de boala cronica a cailor respiratorii este obstructia recurenta a cailor respiratorii, inflamatie neutrofilica asociata cu acumulare de mucus si exsudat in caile aeriene si bronhospasm.
Boala inflamatorie a cailor respiratorii (inflammatory airway disease – IAD) este o afectiune inca incomlplet cunoscuta care a fost deseori confundata ce ORCR. Afecteaza caii de sport de varsta tanara (2-3 ani) dar poate aparea si la manji sau la caii mai batrani. Durata de evolutie se situeaza intre 4 si 22 de saptamani. Dupa unele studii, IAD afecteaza intre 25 si 30% din caii in antrenament, incidenta fiind variabila in functie de varsta (incidenta scade cu varsta), conditiile de adapostire si utilizarea animalelor. Cel mai frecvent afectiunea a fost semnalata la caii de curse de galop, in primul rand fiindca la acestia respiratia este un factor limitativ al performantei. In al doilea rand acestia sunt adapostiti de obicei intr-un mediu deosebit de solicitant pentru aparatul respirator (ventilatie necorespunzatoare, concentratii mari de praf, micotoxine, amoniac etc). In al treilea rand, raspunsul imun este perturbat de stresul la care este supus animalul in cursul transporturilor frecvente dar si suprasolicitarii impuse de antrenament. Afectiunea se asociaza frecvent cu inflamatii ale cailor respiratorii superioare. Se pare insa ca nu exista o corelatie directa intre inflamatia cailor respiratorii superioare si cele inferioare, ci ca ambele sunt asociate cu adapostirea cailor.
Etiologia este incerta. Se pare ca sunt implicate bacterii, virusuri, poluanti ai aerului (praf, micotoxine, fungi) care actioneaza pe un organism predispus. Mai multe studii au aratat ca exista o corelatie pozitiva intre gradul inflamatiei si numarul de unitati formatoare de colonii din aspiratele traheale dar nu se stie daca acestea constituie cauza IAD sau daca dezvoltarea lor este secundara perturbarii mecanismelor de clearance.
IAD se caracterizata printr-o simptomatologie discreta dominata de o diminuare a capacitatii de efort, cresterea cantitatii de mucus in trahee si tuse cronica (inconstant). Starea generala a calului, apetitul, temperatura sunt normale. Nu apar modificari stetoacustice sau dispnee.
Couetil (2002), pe baza examenului citologic al lichidului obtinut prin lavaj bronhoalveolar, a descris trei tipuri de profil inflamator in IAD. Tipul I este cel mai frecvent si se caracterizeaza printr-o crestere a numarului total de celule nucleate, cu neutrofilie moderata (5-20%), limfocitoza si monocitoza. In IAD de tip II si III se constata un numar crescut de mastocite (>2%) si, respectiv, eozinofile (>3%). Tipurile II si III se asociaza cu bronhoconstrictie si tuse. Se poate diferentia astfel de ORCR la care procentul de neutrofile este mai mare de 20%, putandu-se ajunge chiar la 60-80%, asociat cu limfopenie si un numar scazut de macrofage alveolare. Totusi, probele recoltate de la cai cu ORCR in remisie clinica pot contine un procent mai mic sau chiar normal de neutrofile, ingreunand astfel diagnosticul. Pentru diferentiere se poate expune animalul suspect la alergeni (praf de fan) in cazul ORCR semnele clinice aparand in cateva ore pana la cateva zile. Si la caii cu IAD poate aparea o intensificare a tusei si o crestere a numarului de neutrofile in lichidul de lavaj, insa de o amplitudine mult mai mica.
ORCR (obstructia recurenta a cailor respiratorii)
- cai adulti
- tuse cronica, exsudat mucopurulent, sunete anormale la ascultatie, dispnee expiratoare, intoleranta marcata la efort
- inflamatie cronica: bronsita bronsiolita
- etiologie alergica
- obstructie a cailor respiratorii moderata pana la severa
- caracter recurent
- cai tineri
- tuse cronica, exsudat mucopurulent, intoleranta slaba la efort
IAD( boala inflamatorie a cailor respiratorii)
- inflamatie cronica: brosita bronsiolita
- etiologie multifactoriala
- obstructie usoara
- nu are caracter recurent
(dupa Couetil L., 2002)

Hemoragia pulmonara de efort
Hemoragia pulmonara de efort consta in aparitia unei cantitati variabile de sange la nivelul cailor respiratorii, in timpul efortului fizic intens . Incidenta poate ajunge pana la 50% la caii folositi pentru cursele de galop, fiind una din cauzele principale ale intolerantei la efort. Semnele clinice, insa, apar numai in cazurile grave (<25%) ceea ce face ca afectiunea sa fie deseori nediagnosticata ). Mecanismul producerii pare a fi reprezentat de cedarea peretelui capilarelor sangvine la presiunea sangvina pulmonara crescuta. Prezenta inflamatiei cailor respiratorii si obstruarea bronhiolelor cu exsudat mucopurulent a fost asociata cu zonele de hemoragie. Dupa Robinson, 1997, exista doua explicatii: fie obstructia cailor aeriene mici nu permite patrunderea aerului in momentul inspiratiei in teritoriul respectiv, accentuand scaderea presiunii din alveloele afectate ceea ce duce la cresterea gradientului de presiune de la nivelul peretelui capilar si ruperea acestuia; fie inflamatia de la nivelul cailor respiratorii este secundara prezentei sangelui la nivelul cailor aeriene. O alta teorie explica aparitia hemoragiilor prin ruperea tesutului interstitial impreuna cu capilarele si peretele alveolar la nivelul limitei intre teritoriile care sunt ventilate normal si cele in care, datorita obstructiei cailor respiratorii aferente, aerul patrunde mult mai incet. La examenul histologic al probelor obtinute prin biopsie s-a observat la caii cu hemoragia pulmonara de efort infiltrat celular inflamator, hiperplazia celulelor goblet si hipertrofia musculaturii netede si proliferarea arteriolelor din jurul bronhiolelor afectate.
Cea mai frecventa dintre infestatiile parazitare ale cailor respiratorii ale ecvinelor este dictiocauloza. Este cauzata de nematodul Dictyocaulus amfieldi care se localizeaza la nivelul cailor respiratorii ale cailor, magarilor, catarilor, zebrelor si este raspandit in intreaga lume (39). Semnele clinice, inconstante, sunt reprezentate de tuse cronica (cateva luni pana la un an) si tahipnee. Aspiratia traheala sau lavajul bronhoalveolar pot orienta diagnosticul in cazul prezentei unui numar crescut de eozinofile in proba obtinuta. Endoscopic se pot observa larvele in caile respiratorii.
Infectiile fungice ale cailor respiratorii profunde sunt foarte rare la cai, insa grave. Majoritatea sunt cauzate de Aspregillus spp., dar rareori apar infectii oportuniste cu Mucor spp., Candida spp., Coccidioidis immitis, Histoplasma capsulatum si Cryptococcus neoformans. Aproape toate sunt secundare imunosupresiei locale sau generale si pot evolua ca pneumonie sau alveolita fibrozanta. Semnele clinice sunt, de obicei, vagi si nespecifice: depresie, dispnee, raluri si o scadere marcata a capacitatii de efort. Uneori pot aparea tuse si hemoptizie.

Obstructia recurenta a cailor respiratorii (ORCR) este o entitate patologica neinfectioasa, reprezentata de un sindrom de stenoza persistenta sau recidivanta bronhiolara, cu scaderea consecutiva a ventilatiei pulmonare. Are etiopatogeneza complexa si simptomatologie variabila. Este una dintre cele mai frecvente afectiuni respiratorii ale ecvinelor adulte, desi deseori nu este diagnosticata.
Pana in urma cu 5-6 ani era folosita denumirea de boala obstructiva pulmonara cronica (BOPC) sau boala obstructiva respiratorie cronica. Recent (Robinson N.E., 2001) s-a recomandat folosirea denumirii de obstructie recurenta a cailor respiratorii (recurrent airway obstruction) datorita existentei unor diferente intre boala ecvina si boala respiratorie obstructiva cronica umana (chronic obstructive pulmonary disease – COPD).
A fost descrisa inca din anul 1963 de catre Cook si Rossdale, in lucrarea “The syndrom of Broken Wind in the Horse” si in 1969 de catre Gerber, in “Klinik und Therapiechronischer Lungenleiden des Pferdes” sub denumirea de astm. Ei semnaleaza crizele de dispnee paroxistica aparute pe fondul unei bronsiolite cronice provocate de bronhospasm de natura alergica.
Datorita asemanarii simptomelor, multa vreme afectiunea a fost confundata cu emfizemul alveolar cronic, acesta constituind de fapt doar epiolgul bolii obstructive.
Etiologie si patogeneza: Intelegerea cauzelor si patogenezei acestei afectiuni este de maxima importanta pentru planificarea unei terapii rationale care sa ii incetineasca evolutia. Aparitia si evolutia ORCR este legata de interactiunea complexa dintre agentii virali, sistemul imunitar si alergeni din mediul ambiant.
Obstructia recurenta a cailor respiratorii este o boala a domesticirii, evoluand in special in zonele cu clima temperata sau rece, cu precipitatii abundente, in legatura directa cu conditiile de adapostire si hranire. Aparitia sau exacerbarea semnelor clinice este in corelatie directa cu expunerea animalului susceptibil la fan sau paie, de obicei de proasta calitate, asociata si cu adapostirea in grajduri cu ventilatie inadecvata.
In declansarea bolii este incriminata si actiunea agentilor virali (virusul influenzei, herpesvirusul si adenovirusul) care invadeaza si distrug epiteliul cailor respiratorii, expunand astfel receptorii din profunzime la contactul cu particule alergene si iritanti nealergizanti din aerul inhalat (cum ar fi praful, amoniac, fum, polen etc.). Datorita perturbarii functiei aparatului mucociliar aceste particule nu pot fi eliminate si actioneaza o perioada prelungita de timp asupra cailor respiratorii, ceea ce provoaca, pe cale reflexa, o stimulare a secretiei de mucus si bronhoconstrictie. Expunerea la alergeni imediat dupa infectia virala (dar si la un interval de pana la 8 saptamani dupa infectie) pare a fi elementul central care declanseaza aparitia bolii.
Poluantii din aer cu implicatii in aparitia si evolutia ORCR pot fi impartiti in 2 categorii: poluanti atmosferici neinfectiosi si nealergizanti (cum sunt praful organic, gazele iritante, diferite substante volatile) si alergeni (sporii diversilor miceti care se dezvolta pe fanul si paiele umede).
Fanul contine microorganisme, cum sunt bacteriile si fungii, dar si alte particule de dimensiuni mici: seminte, spori, fragmente de plante sau insecte, nisip, polen, endotoxine bacteriene si micotoxine. Acestea formeaza praful din fan care este inhalat de animal in timpul hranirii. Principalele microorganisme implicate in patogeneza ORCR sunt Aspergillus fumigatus), Thermoactinomyces vulgari), Faenia rectivirgula , Micropolyspora faeni), Alternaria, Penicillium, Mucor. Aspergillus fumigatus este un mucegai care se dezvolta pe materie organica in descompunere, cum este fanul recoltat in conditii necorespunzatoare. El formeaza spori care se imprastie in aer si sunt inhalati de animal. Thermoactinomyces vulgaris si Faenia rectivirgula sunt bacterii sporogene. Toate aceste microorganisme sunt numeroase in fanul mucegait. Peste 50 de specii de mucegaiuri au fost identificate in aerul din grajduri, multi dintre sporii acestora avand dimensiuni destul de mici si forme aerodinamice putand ajunge, odata cu aerul inspirat, pana la nivelul bronhiolelor. Adapostirea cailor in grajduri, mai ales in cazul unei ventilatii inadecvate, duce la cresterea concentratiei diverselor particule din aer, ceea ce va determina o exacerbare a semnelor clinice. Multe animale sunt clinic sanatoase atata timp cat sunt tinute pe pasune (in timpul verii sau in tarile cu clima calda si uscata), insa dezvolta semnele clinice daca sunt adapostite.
ORCR este de fapt o reactie de hipersensibilitate intarziata fata de alergeni inhalati. Mecanismele de aparare reactioneaza exagerat generand astfel inflamatia, acumularea de mucus, bronhoconstrictia care duc la obstructia cailor aeriene si ingreuneaza ventilatia pulmonara. Obstructia bronhiilor mari se datoreaza in principal bronhospasmului pe cand, la nivelul bronhiolelor, este cauzata preponderent de inflamatia mucoasei si de secretia excesiva de mucus. La 4-6 ore dupa expunerea la praful din fan, apare o inflamatie la nivelul cailor respiratorii mici si un numar mare de neutrofile invadeaza peretele bronhiolar, putand fi decelate cantitati crescute si in lichidul de lavaj bronhoalveolar. Mecanismul nu este pe deplin elucidat, dar se pare ca sunt implicate atat mecanisme imunitare specifice (productia de prostaglandine, leucotriene si citokine de catre limfocitele si macrofagele pulmonare) cat si nespecifice (activarea complementului, chimiotactism).
Episoadele repetate de acutizare a bolii duc la proliferarea exagerata a celulelor producatoare de mucus si la ingrosarea mucoasei respiratorii. Cantitatea crescuta de mucus este asociata atat cu hiperplazia celulelor producatoare de mucus dar si cu producerea unui mucus cu vascozitate crescuta care nu poate fi eliminat corespunzator prin mecanismele de clearance.
Tusea seaca apare in mod constant in aceasta afectiune tot ca o consecinta a hiperreactivitatii cailor respiratorii si a unui prag scazut de excitabilitate a receptorilor de la nivelul epiteliului inflamat. De aceea, tusea reprezinta un simptom frecvent si specific al inflamatiei de la nivelul mucoasei respiratorii.
Din cauza obstructiei cailor aeriene este mult ingreunata ventilatia pulmonara ceea ce face ca oxigenul sa nu mai ajunga in cantitate suficienta la alveole si, consecutiv, scazand presiunea partiala a oxigenului sangvin si mai ales oxigenarea tisulara. Ca mecanism compensator pentru hipoxemie apare astfel polipneea. Aceste modificari sunt initial evidente numai in timpul efortului, fiind o cauza obisnuita a scaderii performantelor cailor de sport, insa, pe masura agravarii bolii, se manifesta si in repaus.
Incidenta este variabila in diferite tari, in functie de conditiile climatice si de modalitatile de intretinere. In Marea Britanie, ORCR reprezinta 55% din totalul afectiunilor respiratorii ecvine iar in Elvetia 54% (50).
Afectiunea debuteaza in jurul varstei de 7-9 ani. Sub 5 ani nu se poate vorbi de ORCR. Nu a fost semnalata o predispozitie legata de sex sau de rasa.
A fost diagnosticata si la alte equidee (catar, magar, zebra si calul lui Przewalski).
In cazul animalelor tinute pe pasune, exista o alta forma a bolii, recunoscuta de curand si mult mai rara, numita boala obstructiva pulmonara asociata cu pasunatul de vara (summer-pasture-associated obstructive pulmonary disease – SPAOD). Aceasta se manifesta la caii pe pasune si este legata, se pare, de inhalarea unor mucegaiuri care se dezvolta pe pasuni sau a polenului. Aceasta forma este asociata cu climatul umed si cald si a fost semnalata in partea de sudest a SUA, California si Marea Britanie. Cercetarile au demonstrat ca este vorba de aceeasi boala diferenta fiind reprezentata numai de agentii etiologici.
Nu exista date care sa ateste vindecarea spontana sau cu tratament a ORCR. Ea evolueaza ani de zile, cu ameliorari spontane in cursul verii, daca animalele sunt tinute in aer liber, si cu recidive in sezonul rece cand se impune adapostirea lor.
Prognosticul vital este favorabil. Desi la majoritatea cailor cu ORCR apare hipertensiune pulmonara direct proportionata cu severitatea evolutiei, insuficienta cardiaca dreapta este rara. Hipertensiunea este datorata atat vasoconstrictiei determinate de hipoxie si de unii mediatori ai inflamatiei cat si compresiunii exercitate asupra retelei vasculare de catre distensia alveolara.
Prognosticul economic este insa defavorabil, boala evoluand spre emifzem pulmonar care face imposibila supunerea animalului la efort.
Totusi, daca un diagnostic corect este stabilit de timpuriu si sunt luate masurile adecvate, evolutia este foarte lenta iar semnele clinice se pot remite. O prima conditie este prevenirea expunerii animalului la alergeni. Multi dintre caii cu ORCR raspund foarte bine prin remiterea semnelor clinice la imbunatatirea conditiilor de microclimat (fie mentinerea lor in aer liber tot timpul anului, fie inlocuirea totala a fanului si paielor cu hrana industriala sub forma de granule si folosirea unui alt tip de asternut). Aceste masuri trebuie mentinute permanent tot restul vietii animalului, deoarece chiar si o expunere de cateva ore la alergeni duce la reaparitia semnelor clinice. Este deci necesara completa cooperare a proprietarului.
Tratamentul medicamentos se instituie numai daca semnele clinice sunt grave sau daca animalul nu raspunde la imbunatatirea conditiilor de microclimat. Este de lunga durata si are ca obiectiv numai asigurarea unui oarecare confort al animalului prin ameliorarea semnelor clinice si incetinirea progresarii procesului patologic. Tratamentul vizeaza reducerea inflamatiei prin folosirea corticoizilor si combaterea bronhospasmului prin folosirea bronhodilatatoarelor.
Boale are o evolutie lenta, stadiala si o instalare insidioasa.
Simptomatologia este complexa, cu manifestari variabile care merg de la simplul refuz al calului de a face efort si pana la crize de dispnee grava, cu efort expirator sever si slabirea animalului.
In primele faze caii au o stare generala buna, neobservandu-se decat o tuse rara neproductiva in timpul efortului, administrarii fanului si curatarii grajdului. De asemenea apare si o scadere a rezistentei la efort si a performantelor sportive.
Pe masura ce boala progreseaza frecventa tusei creste, narile sunt dilatate si apare un jetaj bilateral persistent sau intermitent, seros, mucos sau mucopurulent. Dispneea este variabila ca intensitate, dar caracterizata de expir prelungit, uneori in doua faze, cu participarea exagerata a musculaturii abdominale. La inceput aceste manifestari apar numai in cursul efortului dar, odata cu agravarea bolii, ele pot fi observate si in repaus. La unele animale la care boala a evoluat o perioada mai lunga de timp, se poate observa o hipertrofie a muschiului oblic abdominal extern care deformeaza conturul abdominal de-a lungul extremitatilor costale.

Influenta mediului de viata asupra aparatului respirator
Mentinerea animalelor in adaposturi cea mai mare parte a timpului, pe asternut de paie sau rumegus si hranirea cu fan duce la cresterea cantitatii de particule si de gaze nocive din aerul inhalat dar si la cresterea presiunii infectioase. Praful din adaposturile cailor contine o mixtura de particule organice (mucegaiui, bacterii, fecale si fragmente de insecte, fragmente de plante, toxine, virusuri) si pulberi anorganice. Cea mai importanta sursa de particule din aerul adaposturilor este fanul si asternutul. Mai multe afectiuni respiratorii ale ecvinelor sunt cauzate direct (ORCR, IAD, hiperplazia limfoida faringiana) sau exacerbate (infectiile virale sau bacteriene) de inhalarea unor cantitati mari de particule. In timpul evolutiei afectiunilor respiratorii acute, mecanismele de clearance sunt compromise iar organismul reactioneaza exagerat la orice iritatie la nivelul cailor respiratorii. Prin mentinerea acestor animale in medii “poluate” este agravata tusea, hipersecretia de mucus si bronhoconstrictia prelungindu-se astfel evolutia bolii si convalescenta. A mai fost emisa ipoteza ca in aceasta perioada poate aparea si sensibilizarea fata de diversi alergeni din mediu, prim pas in dezvoltarea ORCR. In concluzie, atunci cand se trateaza un animal cu afectiuni pulmonare, managementul mediului in care este adapostit este cel putin la fel de important ca si tratamentul medicamentos.
Experimental, inhalarea de catre cai a lipopolizaharidelor a dus la aparitia unui raspuns inflamator neutrofilic de intensitate direct proportionala cu doza inhalata atat la caii cu ORCR in perioada de remitere cat si la cei sanatosi . Un alt studiu a urmarit 2 grupuri de cai sanatosi, unul tinut permanent pe pasune iar celalalt in adapost timp de trei luni. Adapostirea a fost asociata cu o inflamatie de intensitate redusa a cailor respiratorii mici si cu cresterea procentului si numarului de neutrofile din lichidul de lavaj, dar fara semne clinice. Insa, un nivel similar al inflamatiei a fost asociat, la caii de curse, cu scaderea performantelor. La nivelul cailor respiratorii superioare, caii prezentau hiperplazie limfoida extinsa la unii si la nivelul pungilor guturale. Prin mutarea grupului de cai pe pasune modificarile inflamatorii au inceput sa se remita. Din aceasta cauza aducerea la un nivel minim a cantitatii de praf din mediul de viata ar trebui sa fie unul dintre obiectivele majore ale ingrijirii tuturor cailor si, cu atat mai mult, a celor de sport care isi solicita la maxim aparatul respirator.

Ne gasesti si pe:

Telefon:

0735 HORSES
0735 001122

zilnic intre ore 09:00-20:00